Cum funcționează cititoarele de amprentă pentru controlul accesului și de ce sunt atat de sigure.

Comoditatea, flexibilitatea și integrarea ușoară a sistemelelor de control acces si pontaj, toate joacă un rol în a face cititoarele de amprentă atât de populare, dar precizia și securitatea acestora fac din biometria amprentelor digitale o alegere sigura pentru majoritatea companiilor.

În acest articol vom arunca o privire asupra tehnologiilor care fac cititoarele de amprente pentru controlul accesului atât de sigure.

Cum să citești un deget (și să te asiguri că este real)

Cititoarele de amprente sunt disponibile în două variante de bază, optice și capacitive. După cum sugerează și numele, cititoarele optice de amprentă folosesc lumină și un senzor de imagine pentru a scana degetele, în timp ce cititoarele capacitive de amprentă folosesc o serie de pixeli pentru a citi variațiile mici ale încărcăturii electrice în crestele unei amprente.

Până de curând, experții în domeniul securității declarau aproape in unanimitate că cititoarele capacitive sunt mai sigure, deoarece erau greu de pacalit cu degetele false (sau moarte). 

Cu toate acestea, recent, inginerii au îmbunătățit semnificativ cititoarele optice de amprentă cu inovații precum algoritmul de învățare profundă cu sursă de lumină dublă de la Suprema și detectarea degetelor în direct, precum și cititoare hibride care combină cele mai bune elemente ale cititoarelor optice (viteza și precizia într-o varietate largă de condiții) cu cele mai bune cititoare capacitive (foolproof).

Un șablon, nu o imagine

Primul pas în utilizarea unui cititor de amprentă este înregistrarea - scanarea inițială a amprentei unei persoane, care va fi stocată într-o bază de date securizată. Dar, spre deosebire de ceea ce arată dramele criminale, ceea ce este stocat în baza de date nu este o imagine a amprentei. În schimb, cititorul sau scanerul stochează un șablon biometric matematic care evidențiază crestele, văile, deltele, buclele și spiralele unei amprente. Acest lucru are mai multe avantaje.

În primul rând, este mai sigur. Un hacker, oricât de priceput, nu poate fura o imagine a amprentei tale reale dacă nu este stocată întrr-o baza de date. În al doilea rând, se potrivește rapid amprentele. De obicei, mai puțin de 600 ms.

În cele din urmă, șabloanele de amprentă ocupă doar aproximativ 384 de octeți, ceea ce înseamnă că puteți stoca cu ușurință sute de mii pe un cititor independent. Stocarea imaginilor ar necesita de 100 de ori mai multă memorie.

Potrivirea unei amprente din 100.000

Companiile folosesc, în general, controlul accesului prin amprentă digitală în unul din două moduri. Cea mai comună este ca o singură formă de autentificare. Mergi până la uşă. Atingeți scanerul de amprentă. Dacă amprenta ta este în baza de date, ușa se deblochează.

A doua metodă, preferată de facilitățile extrem de sigure, cum ar fi centrele de date, este autentificarea cu doi factori. Mai întâi atingeți un card RFID sau de acces mobil, apoi atingeți cititorul de amprentă pentru a dovedi că sunteți proprietarul cardului.

Prima metodă se bazează pe potrivirea 1:N. Cititorul de amprentă are o bază de date cu utilizatori autorizați și nu știe cine va atinge cititorul la un moment dat. În mai puțin de o secundă, trebuie să recunoască amprenta, să creeze un șablon ad-hoc și să compare acel șablon cu potențialele zeci de mii care se află deja în baza de date pentru a determina dacă proprietarul degetului este autorizat să intre.

A doua metodă se bazează pe potrivirea 1:1. Cititorul știe deja al cui deget ar trebui să recunoască, pe baza cardului de acces. Acest proces este mai puțin intens din punct de vedere computațional și, de obicei, un pic mai rapid, dar mai puțin convenabil, deoarece oamenii trebuie să-și amintească cardurile și să treacă printr-un proces în doi pași.

Echilibrarea preciziei cu securitatea (FRR și FAR)

Când echipele de infrastructură IT, managerii de unități sau proprietarii de afaceri iau în considerare biometria amprentelor digitale ca parte a unui sistem de control al accesului, una dintre cele mai frecvente întrebări este: „Cât de probabil este ca o persoană neautorizată să aibă acces?”

Aceasta aduce în discuție subiectul ratei false de respingere (FRR) și ratei de acceptare falsă (FAR). FRR înseamnă că amprenta unei persoane autorizate este respinsă. Acest lucru nu este atât de înfricoșător. Dacă la început nu reușești, încearcă din nou. FAR înseamnă că o persoană neautorizată poate intra (sau poate face check-in pentru altcineva la serviciu folosind un sistem de timp și prezență). După cum vă puteți imagina, companiile de biometrie a amprentelor lucrează extrem de mult pentru a reduce rata de acceptare falsă.

Mulți factori contribuie la FAR, inclusiv calitatea senzorului, calitatea algoritmilor și setările sistemului și numerele de înregistrare.

Cititoarele de amprente de la Suprema au trei setări de sensibilitate: Normal, Sigur și Mai sigur. Când este setată la cea mai mare sensibilitate, cu 500 de angajați înscriși, FAR din lumea reală va fi mai mică de 1 din 10.000.000. Pentru a pune asta în termeni reali, dacă fiecare dintre cei 500 de angajați atinge cititorul de amprentă de două ori pe zi, în fiecare zi lucrătoare a anului, în medie o companie ar avea o acceptare falsă la fiecare 37,8 ani.

Link articol: https://www.supremainc.com/en/hub/insights-fingerprints-readers-work.asp